Experiența mea cu Burnoutul
Pe toată durata copilăriei, le observam pe bunica și mama robotând prin casa, găsind ceva de făcut. Erau foarte rare momentele când le vedeam relaxate, și asta doar când toate treburile erau terminate.
În lupta dintre taskuri și propria persoană pentru a fi cap de listă a priorităților, era mereu cel puțin 1-0 pentru taskuri.
Odată cu înaintarea în vârsta, au început interogatoriile în timpul pauzelor mele de relaxare. Majoritatea sunau așa: ‘Ah, îți permiți să te relaxezi? Nu vezi că mai ai de făcut X lucru?’
X putea fi orice chestie, care mai de care creativă, proaspăt înfiripată in mintea interlocutorului, de la spălatul vaselor, ștersul prafului, despăienjenit, până la așternutul lunii pe cer.
Condiționare mentală
Fast forward către prezent: Eu, cea de astăzi, căutând diverse metode, care să îmi permită să mă relaxez într-o zi de marți fără să fi terminat toată lista de taskuri pe toată luna.
‘Păi cum asa?’, te întrebi.
Condiționarea e următoarea:
‘Mă relaxez cu adevărat doar după ce am făcut tot ce aveam de făcut, pentru că acum merit liniște’. Bun, hai că e realizabil.
În schimb, odată ce am terminat chestiile de făcut pe ziua respectivă, apare acea voce apăsătoare care spune ‘Ei, hai! Uite cât timp ai! Cum să nu profiți la maxim de el și să faci și din task-urile de mâine?! Îmi vei mulțumi mâine, când vei avea mai mult timp de relaxare!’
Derivă dintr-o dorință de a fi conștiincioasă, de a ajunge mai repede unde vreau să ajung, la starea pe care mi-o doresc, sau de ce nu, să fug de starea curentă.
E acel dor de mai mult spațiu, de mai mult timp pentru mine, de prezența cu mine, pe care incerc să le obțin prin muncă grea, să le ‘merit’.
Ei bine, ascultând de acea voce, ajung să fac anumite lucruri și de pe lista de taskuri de mâine și mă simt mândră de mine. ‘Mâine sigur mă relaxez!’, îmi zic în sinea mea.
Mare e surprinderea și mâhnirea, când mâine devine azi și acea voce apare din nou, spunând: ‘Ei, hai! Uite cât timp ai! Cum să nu profiți la maxim de el și să faci și din task-urile de mâine?! Îmi vei mulțumi mâine, când vei avea mai mult timp de relaxare!’
Simptome ale burnout-ului
Ți se pare familiară povestea? Alergi și tu după un morcov mai mult sau mai puțin vizibil, pe care nu-l poți ajunge din urmă?
In acest caz, ești cel mai probabil familiarizat(ă) cu următoarele simptome de Burnout:
- Extenuare acută sau cronică
- Apatie
- Motivație scăzută
- Productivitate scăzută
- Somn neodihnitor
- Iritabilitate
- Schimbari bruște de stare
- Dereglări gastrointestinale
- Dureri frecvente de cap
- Procrastinare
- Stări de copleșeală
- Depresie
Ce este Burnoutul de fapt?
Conform dicționarului APA de Psihologie, burnoutul este definit ca fiind ‘extenuare fizică, emoțională sau mentală, acompaniată de motivație și performanțe scăzute și atitudine negativă față de propria persoană’.
Cauze ale Burnoutului
“Atunci când esti obișnuit(ă) să mergi cu 100km/h si iti ridici piciorul de pe accelerație, e posibil să ai o viteză de 85 km/h. In schimb, percepția e că acea viteză nu e destul de bună, pentru că ești obisnuit(ă) să mergi constant cu 100. Sunt momente când vei avea nevoie să mergi mai repede, dar nu e sustenabil să circuli cu 100 km/h tot timpul.” – Dr. Borland.
‘Rapid’ e uneori o viteză bună, dar nu întotdeauna. Dacă aveți doar o viteză și aceea este turbo, vă îndreptați spre probleme, pentru că vă veți arde resursele. Alergați prin viața, în loc să o trăiti cu adevărat. Există multă bucurie, frumusețe, productivitate și creativitate care pot fi extrase din lentoare. – Carl Honore
Așadar iată câteva din cauzele principale ale burnout-ului:
- Stresul ocupational gestionat inadecvat
- Așteptări nerealiste, și implicit presiunea pe care o plasăm asupra noastră pentru a atinge acele așteptări
- Micromanagement
- Lipsa de control asupra circumstanțelor, taskurilor sau a propriului timp
- Instrucțiunile neclare
- Lipsa sprijinului și tratamentul inechitabil
Toate acestea au un comun o presiune copleșitoare, greu de susținut pe termen lung.
În cartea ei, Emily Nagoski spune că Burnoutul este – oricand ceva ne copleseste si e prea mult. Poate fi fizic, emotional, intelectual.
‘Asociem burnoutul cu o situație extremă de epuizare, de la care putem ajunge in spital.Burnoutul mai poate însemna și că fizic suntem in regulă, dar emoțional simțim că nu mai putem să mai ascultăm pe nimeni din viața noastră și că avem atatea roluri și pălării cu care jonglăm, incât nu mai avem energie nici pentru noi.’ – Madi Bozenu
În ultimul interviu cu Madi ea ne explică despre faptul ca în toate momentele în care am experimentat stres, chiar dacă nu l-am conștientizat, sistemul nostru nervos l-a perceput si ne-am incordat puțin. Așa suntem programați să o facem, să ne încordăm, ca să putem fugi, să atacăm, să ne apărăm.
Tot acest stres se stochează în corp, iar cu timpul ne impactează bunăstarea fizică, mentală și emoțională.
Care sunt solutiile?
Pe scurt: încetinirea ritmului și blândetea. Aducând mai multă blândețe în relația cu noi înșine, ne putem da voie să încetinim ritmul.
‘Ai încredere în corpul tău. Fii bun cu tine însuți. Sunteți suficienți, așa cum sunteți acum. Bucuria ta contează. Vă rugăm să spuneți tuturor celor pe care îi cunoașteți.’ – Emily Nagoski
Recomandarea lui Madi este să introducem un ritm nou, mai lent prin corp, și nu prin voința mentală.
Prin practicarea exercițiilor care implică un altfel de ritm, corpul învață că este comfortabil, că este în siguranța să încetinească ritmul, pentru că e deja familiar.
Activități: practici somatice, yoga, respirație, exerciții lente pe saltea, ieșitul în natură, tai chi, qi gong, etc.
Cu cât practicăm mai des, cu atât ne învățăm corpul să asocieze încetinirea, relaxarea și starea de bine. În acest fel, următoarea dată când suntem într-un ritm alert, s-ar putea deja să primim un mesaj de la corp să încetinim ritmul.
Ce sunt practicile somatice și cum ne ajută ele
Sunt toate acele practici în care ne uităm intâi la corp, versus la gânduri, paradigme mentale din zona cognitivă.
Întrebările frecvente din timpul acestor practici:
Ce simți acum în corp?
Ce simți acum la nivel de senzații?
Cum răspunde corpul la mișcarea/întrebarea/situația asta?
Madi spune că prin practicile somatice adresăm corpul și putem de multe ori rezolva anumite probleme pe care de ani de zile poate le purtăm cu noi și de multe ori nu le înțelegem.
Iar când ne uităm cum se reflectă în corp, putem sa găsim cheia, deoarece nu există experiență care să fie pur mentală sau o experientă pur somatică.
Ele sunt întotdeauna împreună iar cheia e să le aducem împreună într-un mod armonios și să nu ignorăm nici una din componente.
Carl Honore despre lentoare: ‘încă trăiesc o viață plină, nu este chiar atât de lenta, dar contează cum se simte pentru mine. Nu mă grăbesc, nu mă simt agitat, savurez momentele din viața mea în loc să le număr. ‘
Voi cum vă dați voie să încetiniți ritmul?